Description
A poignant feeling, as if someone is carefully arranging nighttime anxieties on shelves and hanging them on a rope to dry in the fresh air. The city outside the window looks squinting: teeth and clenched fists, floors, cigarette smoke, half-asleep faces - and all this under the reasonable, slightly rough mantra that freedom is not in escape, but in the ability not to lose yourself. Simple things - a smile, a prayer, a cup of rain - suddenly seem less ridiculous than the packages and trophies that fill the house but do not warm the heart.
There is a slight fatigue from the spectacle: people are like harlequins at a fair, and inside - a desert of toys and gadgets. But at the same time, a quiet steadfastness can be heard: fragments are gathered, old decorations are torn down, and the tent-heart rises again, under which storms are sewn. There is no gloomy philosophy - rather, a note with a kind suggestion: be less zombie-like, listen to yourself more, sometimes just get off at the first stop and look at the world without filters.
The ironically warm tone does not condemn, but invites - slowly, without pathos. It's as if someone is whispering that happiness is not found on a shelf with things or in a car from an advertisement, but in the ability not to be a hostage to circumstances: to keep going, to look for patterns, to take steps down the floors - and not to forget to smile when the rain is still falling.
Lyrics and translation
Original
Sunt și angrii când parcă ne ia Dumnezeu mințile și nu vedem nimic.
Eu e gratuit să ne zâmbim. Ba chiar mai mult, putem vorbi când ne întâlnim.
Sunt eu tăcut. Tu nu mă știi, dar nu sunt genul prefăcut. Am multe pe cap, doar atât.
Un zâmbet sincer s-ar putea să ajute.
Cu toții am trecut, frate, prin vrute și nevrute. Am încercat de toate, dar mintea nu vrea să uită.
Te sprinji de realitate, dimensiuni necunoscute. Credeam că-i libertate. Am fi fugit, dar n-aveam unde.
Decoruri sumbre, subsoluri, suflete flămânde, priviri pierdute, copii cu mințile corupte ce au văzut multe. Dar n-a fost nimeni să-i asculte.
Prăpăstii abrupte de pe margini. Noi priveam în gol.
Inima mea e un cor sub care am trecut furtuni. De multe ori mă întreb ce m-a ținut prins de pământ când mă lovește rău.
Iau piesele și le adun. Amintez tuturor că Dumnezeu e sus și pun.
El m-a învățat să întorc obrazul, nu să mă răspund.
Să stau departe de necazuri, să îmi văd de drum.
Să nu țin cont ce arată ceasul, că nu-i lucru sfânt să-i urmez mereu doar glasul și va fi de-ajuns. Privesc de sus orașul, dinți și pumni strânși.
Mă fură peisajul iarăși. Am fumat prea mult. Am păstrat ambalajul tot eu, scriitorul.
Am schimbat doar etajul. Încă un nivel trecut.
Fără dragoste, durerea și înfrângerea sunt doar durere și înfrângere.
Nimic altceva.
Dragostea însă le face să devină frumuseți și înțelepciuni.
Am visat mult la ce am acum.
Dar îți zic sincer, mereu apare altceva care-ți rămâne în minte. Vrei o mașină nouă? Poate o casă nouă.
Fata din lift ce ți-a zâmbit și a urcat la nouă. Mai vrei o viață, două să apuci să le guști pe toate.
Bucură-te când plouă, pământul o să dea roade.
Azi prea avem de toate, de-asta facem și figuri. Mai dă-le-n firma mea că te fac să suferi prea mult.
Nimic din ce ai avut nu te-a făcut mai fericit. Plăcerile sunt de moment niște mici bucurii.
Azi e o nouă zi. Ce ți-ai luat ieri nu te mai mișcă.
Casa e plină de prostii, inima goală, tristă. Nu renunța, rezistă, o să înțelegi într-un final.
Atunci când cauți mai puțin, soluțiile apar. Totul devine clar de multe ori când închizi ochii.
Găsește un tipar tăcut. Încearcă să te apropii. Nu umbla ca un zombie.
Folosește-ți mintea, frate. Știu că-s multe necunoscute într-o ecuație.
Știu că ai încetat de mult să te bazezi pe alții. Dar când o să încetezi să încerci să le mai intri în grații?
Coboară acum la prima stație, nu mai pierde timp. Lumea e plină de arlechini.
Ești sătul de circ. Ascultă-mă ce zic pe rând o să dispară toți.
Bazează-te pe tine, ce dacă ești singur, poți.
Unii își construiesc viața din vise, muncă, luptă, dragoste.
Alții le amestecă.
De data aceasta mă tem că trebuie să-ți dau dreptate, deși nu-mi face nicio plăcere. Nicio plăcere, nicio plăcere.
English translation
They are also angry when God seems to take away our minds and we see nothing.
I'm free to smile. Even more, we can talk when we meet.
I am silent. You don't know me, but I'm not the pretend type. I have a lot on my mind, that's all.
A sincere smile might help.
We've all been through ups and downs, brother. I tried everything, but the mind does not want to forget.
You lean on reality, unknown dimensions. I thought it was freedom. I would have run away, but I had nowhere to go.
Gloomy settings, basements, hungry souls, lost looks, children with corrupted minds who have seen a lot. But there was no one to listen to them.
Steep cliffs on the edges. We stared blankly.
My heart is a choir under which I have passed storms. I often wonder what kept me grounded when I feel bad.
I take the pieces and put them together. I remind everyone that God is above and I put.
He taught me to turn the cheek, not to talk back.
To stay out of trouble, to see my way.
I should not take into account what the clock shows, because it is not a holy thing to always just follow its voice and it will be enough. I look down on the city, teeth and fists clenched.
The landscape steals me again. I smoked too much. I, the writer, kept the packaging too.
I just changed the floor. Another level passed.
Without love, pain and defeat are just pain and defeat.
Nothing else.
But love makes them become beauties and wisdoms.
I dreamed a lot about what I have now.
But I tell you honestly, something else always comes up that sticks in your mind. Do you want a new car? Maybe a new house.
The girl in the elevator who smiled at you and went up at nine. You want one more life, two to taste them all.
Rejoice when it rains, the earth will bear fruit.
Today we have too much of everything, that's why we make figures. Give them to my company because they make you suffer too much.
Nothing you had made you happier. Pleasures are small joys at the moment.
Today is a new day. What you got yesterday doesn't move you anymore.
The house is full of nonsense, the heart is empty, sad. Don't give up, persevere, you will understand eventually.
When you look less, solutions appear. Everything becomes clear many times when you close your eyes.
Find a silent pattern. Try to get closer. Don't walk around like a zombie.
Use your brain, bro. I know there are a lot of unknowns in an equation.
I know you stopped relying on others a long time ago. But when are you going to stop trying to get into their good graces?
Get off at the first stop now, don't waste any more time. The world is full of harlequins.
You are tired of the circus. Listen to me, one by one they will all disappear.
Rely on yourself, what if you are alone, you can.
Some build their lives from dreams, work, struggle, love.
Others mix them up.
This time I'm afraid I have to agree with you, although it doesn't give me any pleasure. No pleasure, no pleasure.